La fizică " Temperatura . Scări de temperatură . "

Experimental se constată  că  starea de încalzire a unui gaz  este determinată de mișcarea  de agitație  termică  a moleculelor lui. În urma ciocnirilor dintre ele se stabilește o stare de echilibru , țn care numărul  moleculelor cu valorile vitezelor cuprinse într-un anumit interval este constant .
 Această stare este caracterizată  de un alt parametru  macroscopic foarte important , numit temperatură .
 Scara de temperatură Rankine este o scară termodinamică de temperatură, denumită după fizicianul și inginerul englez William John Macquorn Rankine, cel care a propus-o în anul 1859.

Unitatea de măsură pentru temperatură pe această scară este gradul Rankine cu simbolul °R^[1] (sau °Ra dacă este necesară deosebirea ei de gradul Rømer sau Réaumur ). Originea scării Rankine, ca și a scării Kelvin este temperatura zero absolut, dar gradul Rankine este definit ca egal cu un grad Fahrenheit, la fel cum gradul Celsius este unitatea de măsură adoptată pe scara Kelvin. Temperatura −459.67 °F este egal exact cu 0 °R.

Scara de temperatură Rankine are o utilizare restrânsă, fiind folosit pentru exprimarea temperaturii pe scara termodinamică în anumite domenii inginerești în SUA și Canada .^[2]Lumea științifică, inclusiv din SUA și Canada utilizează în primul rând kelvinul.^[2] National Institute of Standards and Technology nu recomandă folosirea gradelor Rankine în publicațiile NIST .^[1]

Câteva din temperaturile remarcabile, exprimate pe scara Rankine și alte scări uzuale sunt prezentate în tabelul următor.

	kelvin	Celsius	Fahrenheit	Rankine
Zero absolut (prin definiție)	0 K	−273.15 °C	−459.67 °F	0 °R
Punctul de topire al gheții[3]	273.15 K	0 °C	32 °F	491.67 °R
Punctul triplu al apei (prin definiție)	273.16 K	0.01 °C	32.018 °F	491.688 °R
Punctul de fierbere al apei[4]	373.1339 K	99.9839 °C	211.9710 °F	671.641 °R

Diagramă comparativă pentru diverse scări de temperatură[modificare | modificare sursă]

În anul 1848 , fizicianul  englez William Thomson (1824-1907) a introdus în fizică scara termodinamică a temperaturilor , numită și scara termodinamică a temperaturilor , numită și scara  Kelvin . Temperatura  măsurată de la zero  absolut se numește temperatură absolută . 

Prima locomotivă cu aburi ( G.Stephenson, 1814)

Revoluția industrială  a  însemnat  trecerea de la  sistemul manual de producție , bazat pe munca fizică a omului , la sistemul dominant de producția mecanizată , diviziunea muncii ,  fluxul  liber de capital  și urbanizare . Transporturile beneficiază  de o reușită  introducere a motorului cu aburi . Locomotiva inventată de George Stephenson putea să atingă  viteza de 30 km/ oră , iar rețeaua de cale ferată  se extinde  rapid în Anglia, apoi în Belgia , Franța ,Germania ,SUA și Rusia                        În anul 1814  inginerul George Stephenson ralizează prima locomotivă cu aburi "Blucher''  destinată  căilor ferate . Pe 25 iulie este efecuată prima probă , iar pe 27 ulie locomotiva parcurge 6 km remorcand un tonaj de 30 tf .Modelul unei locomotive cu abur este compusă dinrt-un cazan ce este incălzit de cărbuni .
Mișcarea circulară  a roții  este dată  de pistonul dirijat de presiunea vaporilor de apă . Viteza  unei locomotive cu aburi este asemănătoare cu cea a unei trăsuri trase de cai .
Din această  cauză erau folosite în uzine și industrie . G.Stephenson atinge viteza de 48km/h cu locomotiva ,, The Roket ,,




Ce înseamnă  cuvîntul " locomotivă" ?


Locomotivă (lat.: loco motivus = mobil) este un vehicul motor de cale ferată cu sursă de energie proprie sau străină, pentru producerea forței de tracțiune necesară la remorcare, fără ca vehiculul să transporte sarcini utile.^[1] Drept sursă de energie proprie se folosește arderea combustibililor. Locomotivele pot fi cu ardere externă, de exemplu a cărbunilor, folosind ca agent termic aburul în mașini cu abur, sau cu ardere internă, de exemplu a combustibililor lichizi, în motoare diesel. Drept sursă de energie externă se folosește curentul electric, preluat dintr-o rețea de alimentare.